Tag romania

O teorie care circula din ce in ce mai mult in contextul razboiului in care Rusia a invadat Ucraina este faptul ca tara ar putea fi impartita intre Federatia Rusa si statele vecine ale fostei republici sovietice la sfarsitul acestui razboi. Este o ipoteza lansata chiar de un deputat din parlamentul de la Kiev, Ilia Kiva, care a parasit tara cu putin timp inainte de invazia fortelor rusesti, pe contul sau de Telegram, in care a postat o harta cu modul in care ar urma sa arate estul Europei dupa impartirea Ucrainei. Pentru a vedea cat de realist este acest scenariu, sa intram putin in amanunte istorice. Pentru ca, ce-i drept, Putin are dreptate atunci cand spune ca Rusia a creat Ucraina moderna, insa nu e ca si cum acestia nu au avut tente de statalitate inainte de anexarea de catre Imperiul Tarist, insa a fost o misiune mai dificila sa supravietuiasca intre Polonia, Lituania si Rusia, care erau mari puteri in aceasta zona a Europei la momentul respectiv. Intre timp au cazut si Polonia si Lituania si a ramas doar Rusia cea mai mare putere din Europa de Est. 

Intr-un moment in care, in urma revolutiei bolsevice, s-a destramat Imperiul Tarist, Ucraina isi proclama independenta in 1918. Ma rog, mai multe republici ucrainiene formate de catre mai multi politicieni care nu au convenit de comun acord asupra felului in care sa imparta puterea; Republica Populara a Ucrainei Occidentale, care se intindea cam pe toata suprafata vestica a tarii de azi, si Republica Nationala Ucraineana, care controla centrul, estul si cam tot restul Ucrainei de azi. Cele doua republici au convenit sa se uneasca in vederea invaziei bolsevice, dand nastere Razboiului Ucrainean de Independenta. Razboi in care fortele ucrainiene au fost infrante de armata rosie, iar Ucraina anexata de Rusia Bolsevica. In afara de vestul Ucrainei, anexat de Polonia, si de Transcarpatia luata de Cehoslovacia. 

Republica Socialista Sovietica Ucraineana a fost la inceput formata din teritoriile capturate de bolsevici, dupa proclamarea Uniunii Sovietice in 1922. Iar asta include nordul cu Harkovul si Kievul, estul cu Donbasul si sudul cu Odessa. Pe masura ce Uniunea Sovietica isi extindea teritoriul, multe dintre aceste noi provincii erau incorporate in RSS Ucraineana. Galitia de Est si Valonia au fost luate de la Polonia, Bucovina de Nord si Bugeacul de la Romania, iar Transcarpatia a fost luata de la Cehoslovacia, toate aceste noi teritorii incorporate in Ucraina sovietica ca urmare a sfarsitului celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Expansiunea teritoriala a Ucrainei a luat sfarsit in 1954, atunci cand liderul sovietic Nikita Hrusciov a transferat peninsula Crimeea de la Rusia la Ucraina, creeand statul care si-a obtinut independenta in 1991. 

Acum, Crimeea a fost luata inapoi de rusi, iar Donbasul la fel. Se urmareste si capturarea sudului Ucrainei, care ar urma in urma tratativelor de pace sa revina Rusiei in totalitate, deprivand tara de iesirea la mare. Rusia ar lua si anumite regiuni din nord, cu tot cu Harkovul, dar si din sud, cu Odessa, si Bugeacul. Galitia si Valonia ar urma sa revina la Polonia, iar Transcarpatia ar fi anexata de Ungaria. Romania ar fi direct vizata de aceasta reimpartire, urmand sa-i revina Bucovina de Nord. De altfel, Polonia nu si-a ascuns interesele in regiune, sugestia tarii de a trimite o misiune de mentinere a pacii in vestul Ucrainei (zona cel mai putin afectata de razboi) fiind respinsa de NATO. 

Scenariul nu ar fi imposibil in momentul de fata. Soarta lui Zelenski ar putea foarte bine fi irelevanta pentru puterile occidentale, iar pretentiile teritoriale ale Poloniei, Ungariei si Romaniei ar putea linsti orice obiectie din partea Uniunii Europene. Ucraina ar putea sa ramana doar cu centrul si o parte din nord… adica doar cu Kievul dintre toate orasele importante.

Orice roman isi doreste sa fie proprietar al apartamentului in care locuieste, insa posibilitatile financiare nu permit acest lucru oricui. Motiv pentru care sunt o multime de oameni care, dupa ani de zile de pus bani sub saltea, isi fac credite la banca pentru a-si putea cumpara apartamentul dorit. Desigur, multi ajung la varsta de 30 de ani sa se imprumute de la banca si sa aiba de platit rate pana la batranete din imposibilitatea de a achita deodata toata suma cu care au ramas datori. Desi acest gen de lucruri care se intampla in mod constant, se pare ca romanii prefera sa plateasca o suma de bani bancii stiind ca sunt proprietari ai apartamentului in care isi duc traiul de zi cu zi in loc sa plateasca chirie altui proprietar. Ceea ce este firesc, avand in vedere faptul ca ai o libertate relativ limitata intr-un apartament in care stai in chirie. Exista posibilitatea destul de mare sa te trezesti cu tot felul de nemultumiri din partea proprietarului, chiar si in conditiile in care ai grija ca acestea sa fie din ce in ce mai putine. Insa acesta nu este singurul motiv. Motivul pentru care putini locuitori mai aleg sa stea in chirie are legatura si cu preturile exagerate ale chiriilor de la noi in raport cu salariul mediu pe economie. Da, e o situatie cat se poate de actuala, multi inca se chinuie sa-si plateasca chiriile.

O analiza recenta a celor de Wall Street in privinta preturilor de inchiriere a apartamentelor in Romania, raportate la piata din Europa, atrage atentia asupra faptului ca piata imobiliara devine din ce in ce mai putin accesibila. Intr-o situatie oarecum similara cu cea din 2008-2009, pe toata durata crizei economice globale (desi Romania a suferit mai mult sub guvernul Dancila decat pe toata durata acestei crize, conform unor rapoarte). Oricum, in mod previzibil, Romania nu sta foarte bine la capitolul costuri, motiv pentru care 90% dintre romani au ales sa fie proprietari ai locuintei in care stau, chiar si in eventualitatea in care trebuie sa plateasca rate la ea toata viata. 

Numarul romanilor care stau in chirie se rezuma la mai putin de 10% din populatie. Cel putin atunci cand vine vorba despre Bucuresti, unde preturile sunt mai mari in general, alegerea romanilor de a cumpara un apartament in loc sa-l inchirieze este, s-ar putea spune, una cat se poate de fireasca. Astfel, in raport cu mediu lunar net, un roman plateste mai mult pentru o chirie la Bucuresti decat una la Berlin sau Paris. Ca referinta, doar Amsterdam are costuri la fel de mari, iar la raportul nivelului de trai, Bucurestiul nu se compara cu Amsterdam. Pentru Bucuresti, chiria lunara se ridica la in jur de 396,94 de euro in zona centrala a orasului, in timp ce periferia prezinta apartamente la minim 268,59 de euro. Asta in conditiile in care salariul mediu in Bucuresti este de 660 de euro. Asta inseamna ca aproximativ 60% din salariu se duce doar pe chirie. 

Comparativ, in Paris, 53% din salariul mediu net este necesar pentru plata unei chirii, adica in jur de 1176 de euro in centru, in contextul in care salariul mediu este de 2219 euro. Costurile la periferie scad pana la 832 de euro sau 44% din salariu. La Bruxelles, unde salariul mediu net lunar este de 2290 de euro, chiria in centru se ridica la pretul de 834 de euro, adica un procentaj de doar 36% din salariu. Cea mai dificila situatie este in Londra, unde aproximativ 74% din salariu merge la plata chiriei dintr-un salariu net de 2749 de euro, ceea ce inseamna 2040 de euro in centru. La periferie, preturile scad pana la 1433 de euro.

Mai e foarte putin pana la incheierea anului 2019. Un an in care s-au promis lucrari intensive pentru implementarea infrastructurii 5G, astfel incat aceasta sa poata fi lansata in tara la inceputul lui 2020. Evident ca acest lucru nu s-a intamplat , iar acum la final de an 5G trece ostentativ pe lista de proiecte de infrastructura ramase la stadiul de promisiuni, exact la fel ca si autostrada in Moldova, metroul din Drumul Taberei si aeroportul din Brasov, printre altele. Daca stam sa  ne gandim, era o situatie de asteptat la urma urmei , mai ales avand in vedere faptul ca vorbim despre Romania. Desi o multime de utilizatori de internet din tara sunt de parere ca 5G oricum nu va aduce schimbari cine stie ce radicale, este un capitol la care Romania ramane in comparatie cu restul Europei, din nefericire, in urma. Daca ne propunem sa facem o comparatie, nici faptul ca nici una dintre tarile vecine nu a reusit inca sa implementeze aceasta tehnologie nu este de mare consolare. Anul 2019 a insemnat pentru romani doar 10 luni in care Guvernul PSD de la Palatul Victoria, a oferit promisiuni in aceasta privinta.

„Va pot spune ca 5G e un scop in sine, cel putin din perspectiva mandatului meu ca ministru. Imi doresc ca Romania sa fie in prima treime a tarilor care lanseaza 5G…trebuie sa fim oarecum atenti sa nu dam cu capul de toate pragurile si sa vedem cu ce s-a gresit in alte tari”, sustinea in februarie ministrul Comunicatiilor si Societatii Informaţionale de la acea vreme, Alexandru Petrescu. La acel moment „premisele si condiţiile pentru adoptarea tehnologiilor 5G” erau “pozitive”, iar lansarea licitatiei in Romania pentru introducerea 5G urma sa aiba loc “la sfarsitul anului 2019”. Ulterior, s-a vazut exact cat de pozitive au fost premisele pentru lansarea noii retele de date mobile la noi in tara. Evident, dupa cum putem vedea astazi la ora de bilant, in acest caz au fost mai multe vorbe decat fapte, ca si pentru orice alt proiect de infrastructura promis.

Evident, ca in orice alt caz, s-a aruncat cu vina dintr-o parte in alta, fiecare blamandu-se reciproc pentru esecul implementarii acestei retele in ianuarie 2020. Cei de la ANCOM – Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii – care trebuiau sa se ocupe de licitatia pentru acordarea frecventelor 5G catre operatorii telecom din tara, au dat vina pe Guvern. Agentia a avertizat ca respectarea calendarului in ceea ce priveste  licitatia depinde de Hotararea de Guvern care include preturile de pornire. Insa aceasta hotarare de guvern invocata de catre ANCOM n-a mai fost vreodata implementata, din anumite motive. Presedintele ANCOM, fostul premier Sorin Grindeanu, anunta oficial pe data de 31 octombrie ca licitatia pentru acordarea licentelor 5G va fi organizata in prima jumatate a anului 2020.

Initial, s-a crezut despre aceasta masura ca este una luata pentru a interzice participarea operatorilor telecom din China, precum Huawei, care are o activitate de 13 ani in tara noastra. Ar fi o decizie conforma cu memorandumul semnat de presedintele Klaus Iohannis si omologul sau din Statele Unite, Donald Trump, in august, in timpul vizitei lui Iohannis la Washington DC. Evident, n-a fost cazul.

Iti mai aduci aminte de vremurile in care toti tinerii se uitau la televizor la serialele preferate, dupa care ieseau din casa si jucau un fotbal in strada? Da, nostalgia anilor 2000, aceste vremuri nu mai sunt de actualitate. Acum din ce in ce mai multi tineri isi petrec timpul in casa, pe calculator, jucand jocuri sau folosind retelele sociale. Mai socializeaza cei care au putin mai multi bani fata de ceilalti, cand merg in cluburi, doar ca nu e nimic atat de senzational la a merge intr-un club mai nou. Bauturile sunt atat de scumpe incat daca vrei sa bei pana cazi sub masa trebuie sa platesti cel putin 200 de lei ca sa te imbeti cat de cat, muzica e lamentabila, iar daca ai si iesit la vanatoare, exista posibilitatea sa intalnesti una dintre acele tipe care beau toata noaptea pe banii tai si la final te lasa cu ochii in soare. Ca sa nu mai spun ca daca esti acel gen de student care merge in club imediat ce a dat de putini bani, atunci s-ar putea sa ai nevoie de provizii de pateu, paine de casa, zacusca. Si eventual, de o plasa frigorifica sau ceva ca sa le conserve destul de bine incat sa mai poti sa le mananci. Iar daca inca esti in liceu si stai pe banii parintilor, nu-ti face griji, exista poisibilitatea sa ajungi in aceeasi situatie intr-un viitor destul de apropiat.

In orice caz, accesul la internet a schimbat lumea pe care o stim azi si asta intr-un ritm extrem de rapid. Pe langa faptul ca a adus in prim plan unele personalitati de care nu s-ar fi stiut absolut nimic daca acestea nu aveau canale de YouTube si posibilitatea de a acumula destui abonati pe vremea in care internetul era o comunitate mai mica. Internetul mai este, de asemenea, motivul pentru care televiziunea clasica a pierdut teren în fata continutului online. Pana si din punct de vedere al continutului audio-vizual, precum seriale sau filme, avand in vedere faptul ca acum toata lumea prefera servicii de streaming precum Neflix, Amazon Prime, Hulu sau Disney Plus. Iar aceste lucruri se vad chiar si in Romania, care se conformeaza cu trendul occidental in aceasta privinta.

Cei de la Starcom prezinta o statistica in legatura cu modul in care s-au schimbat preferintele de consum ale romanilor in ultimii ani. Atat tinerii cat si adultii aflati la varste mai putin inaintate, au un comportament diferit atunci cand vine vorba despre consumul continutul de pe internet in comparatie cu cel livrat „clasic” sau la televizor. Iar Romania pare sa fie una dintre acele tari care dezvolta o relatie din ce in ce mai stransa cu tehnologia. Asta in ciuda faptului ca tehnologia in Romania este in urma din multe puncte de vedere. Macar exista acest interes ca romanii sa aiba acces la mai multe capitole ale tehnologiei, cel putin din punct de vedere online. Despre acea tehnologie offline care ar putea ajuta la dezvoltarea tarii nu voi vorbi azi.

Am vazut recent o postare pe Twitter a celor de la The Spectator Index, vorbind despre cat de multe zile trebuie sa lucrezi pentru a-ti putea cumpara un iPhone X. Si parcurgem progresiv anumite cifre. Cel mai mult trebuie sa lucrezi 133 de zile pentru a-ti permite un iPhone X, si asta in Cairo, capitala Egiptului. In India, mai precis in Mumbai, trebuie sa lucrezi 118 zile pentru a-ti permite un iPhone X. Numarul scade treptat (Kiev: 88.5 zile, Beijing: 39.3, Moscova: 37.3), dupa care ajungem la tarile in care nivelul de trai este mai ridicat (Tel Aviv: 12.7, Londra: 11.3, Hong Kong: 9.4, Tokyo: 8.8), iar topul se termina cu orasele in care ai nevoie doar de o saptamana pentru a putea sa cumperi un iPhone X (Toronto: 7.9, New York: 6.7). Cel mai rapid iti poti permite un iPhone daca lucrezi in Elvetia, mai precis la Zurich, unde iti trebuie doar 4.7 zile pentru a face rost de banii pentru un iPhone X. Acest top mi-a atras atentia, cand stau si ma gandesc: noi unde ne situam in acest clasament? Nu de alta, dar am vazut in anumite cazuri ca mai sunt romani care au iPhone X (si nu se feresc sa arate lucrul asta). Respectivii probabil au lucrat in strainatate, sau intr-un domeniu care e mai bine platit.

Pentru ca da, Romania nu se numara nici pe departe printre tarile cu cele mai mari salarii din lume; dimpotriva, cel putin la nivel de Uniunea Europeana, este una dintre tarile cu cele mai mici salarii minime pe economie. Concuram la acest capitol cu tari precum Bulgaria si Croatia; bulgarii care au intrat in UE odata cu noi, si croatii care sunt cel mai nou membru, pentru ca au intrat acum 6 ani. Fara alte detalii suplimentare, sa vedem exact cam cate zile trebuie sa lucrezi in Romania pentru a putea sa-ti permiti un iPhone X.

In primul rand, iPhone X a fost lansat la sfarsitul lui 2017 si nu, nu este cel mai scump telefon pe care Apple ti-l poate pune la dispozitie la ora actuala, avand in vedere ca intre timp s-au lansat si iPhone XR si XS. Word of God. Pe eMag, cel mai ieftin model iPhone X costa in jur de 4250 de lei. Adica 4 salarii minime pe economie. Salariul mediu in Romania este de 3101 lei, conform datelor publicate de catre Institutul National de Statistica. Iar pentru ca datele au fost publicate in iunie, care a avut 20 de zile lucratoare, inseamna ca un roman cu salariu mediu castiga undeva pe la 155 de lei pentru o zi de munca.

Astfel, printr-un calcul, un roman ar avea nevoie sa lucreze 27 de zile, adica aproape o luna intreaga, pentru a-si putea permite un iPhone X. Situatia nu e la fel de roza ca in Elvetia, Canada sau Japonia, unde iti trebuie doar o saptamana de munca (sau chiar mai putin), insa nu e nici la fel de neagra ca in India, Egipt, China, Rusia sau Ucraina.